Contractul și salariul

Începând cu 1 ianuarie 2014, cetăţenii români nu au nevoie de permis de muncă pentru a lucra în Olanda. Pentru a lucra în Olanda aveţi nevoie de un număr personal (BSN - BurgerServiceNummer), pe care îl obţineţi când vă înscrieţi la municipalitatea de care este afiliată locuinţa dumneavoastră. Angajatorul este cel care plăteşte, în numele dumneavoastră, anumite taxe şi impozite, astfel că salariul net este mai mic decât cel brut. Angajatorul are datoria să vă înmâneze fluturaşul de salariu, de obicei online, pe care apare plata acestor taxe.

Cele mai multe firme lucrează folosind contractul colectiv de muncă (CAO). Un CAO (Collectieve ArbeidsOvereenkomst) cuprinde acorduri referitoare la condiţiile de muncă între angajatori și sindicate, care sunt valabile pentru toţi angajatorii și toţi angajaţii dintr-o branșă. Valoarea salariului, prima de concediu și săptămâna obișnuită de lucru sunt de asemenea în CAO.

1. Cum este reglementată salarizarea?

Angajatorul trebuie să vă plătească cel puţin salariul minim stabilit prin contractul colectiv de muncă (CAO) sau, dacă nu foloseşte acest sistem, trebuie să vă plătească salariul minim legal și să vă acorde minimul legal de zile de concediu.

2. Cum este reglementat timpul de lucru?

În general, nu este pemis să lucraţi mai mult de 12 ore pe zi şi 60 de ore pe săptămână, şi aveţi dreptul la o odihnă neîntreruptă timp de minim 11 ore după o zi de muncă.

3. Cum este reglementat sistemul naţional de pensii?

Pentru informaţii privind pensia de stat (AOW), consultaţi www.svb.nl. Angajatul este responsabil pentru contribuţia la o pensie privată, care să completeze pe cea de stat.

Vârsta de la care vă puteţi pensiona este de 66 de ani.

4. Procedura de stabilire a pensiei comunitare

La momentul îndeplinirii condiţiilor de pensionare, in cazul persoanelor stabilite pe teritoriul altor state membre, cererea de acordare a drepturilor de pensie se depune la instituţia de asigurări sociale de la locul de domiciliu (loc de şedere permanentă), care face toate demersurile către instituţia competentă din România, nefiind necesară deplasarea în România a solicitantului stabilit în străinătate sau la instituţia statului membru la a cărui legislaţie a fost supus ultima dată, dacă solicitantul sau susţinătorul decedat, după caz, nu a fost supus legislaţiei pe care o aplică instituţia de la locul de domiciliu (loc de şedere permanentă).

Cererea va fi însoţită de toate documentele prevăzute de legislaţia română în vederea acordării drepturilor de pensie; vor fi prezentate, obligatoriu, actele din care să rezulte perioadele de activitate din România (carnetul de muncă sau adeverinţe eliberate, în condiţiile legii, de foştii angajatori din România, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001).

Dovada vechimii în muncă realizată de foştii asiguraţi ai sistemului de asigurări sociale din România până la data de 1 aprilie 2001, dată de la care evidenţa perioadelor de asigurare în sistemul public de pensii este deţinută, în format electronic, de casele teritoriale de pensii, iar la nivel central de CNPP, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.

Potrivit prevederilor legale în vigoare, în cazul în care solicitantul nu este în posesia acestor documente, este necesar să se adreseze, în nume propriu, foştilor angajatori sau deţinătorilor de fonduri arhivistice, în vederea obţinerii lor.

Persoanele care nu se află în posesia carnetului de muncă vor solicita eliberarea de adeverinţe de vechime în muncă fostelor unităţi angajatoare sau deţinătorilor arhivelor acestora, adeverinţe care vor cuprinde obligatoriu cel puţin următoarele elemente:

  • denumirea angajatorului;
  • datele de identificare a persoanei;
  • perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere şi de încetare a raportului de muncă;
  • menţionarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea;
  • funcţia, meseria sau specialitatea exercitată;
  • salariul tarifar de încadrare;
  • denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată;
  • perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat.

Actele vor avea număr şi dată de înregistrare, ştampila unităţii emitente, precum şi semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unităţii.

Este necesar să solicitaţi instituţiei competente din celălalt stat membru implicat să transmită în România, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, documentele menţionate mai sus, aflate în posesia dvs., în vederea stabilirii drepturilor de pensie, în conformitate cu prevederile regulamentelor europene din domeniul coordonării sistemelor de securitate socială.

În perioada de tranziţie către schimbul electronic de date, comunicarea între organismul de legătură şi instituţiile competente din România în materie de pensii cu cele ale altor state este asigurată prin intermediul formularelor europene de legătură, convenite în aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 883/2004 şi a Regulamentului (CEE) 987/2009.

5. Care sunt prevederile privind formularele electronice?

Pentru obţinerea în Olanda a anumitor drepturi se aplică principiul exportului de prestaţii, conform căruia lucrătorul poate beneficia în Olanda de anumite prestaţii la care are dreptul în România, ceea ce face necesară corespondenţa între instituţiile omologe din cele două state, pentru recunoaşterea şi stabilirea acestora.

În acest caz este nevoie de formularele europene, prin intermediul cărora instituţia olandeză va obţine toate informaţiile necesare pentru a determina şi atesta drepturile la prestaţii sociale. Lucrătorul trebuie să solicite instituţiilor competente române să îi furnizeze formularele potrivite, înainte de a pleca în Olanda.

Dacă lucrătorul nu a cerut formularele potrivite înainte de a pleca, dreptul la prestaţii poate fi solicitat şi direct din Olanda, fie de către lucrător, fie de o persoană împuternicită, iar instituţia competentă din Olanda are posibilitatea să comunice direct cu instituţia competentă din România pentru a obţine informaţiile de care are nevoie, furnizate prin formulare.

În aplicarea prevederilor noilor regulamente europene, pânâ la sfârșitul anului 2014 a fost acceptată transmiterea informației atât prin intermediul vechilor formulare (E-urile) cât şi al celor două noi tipuri de formulare europene:

  • documente portabile, care circulă în relaţia instituție – client – instituție
  • documente electronice structurate (SED-uri), care circulă de la instituţie la instituţie

Acestea sunt utilizate în cadrul schimbului electronic de date între instituţiile competente din două sau mai multe state membre.

5.1. Documentele portabile

  • Documentul portabil A1 dovedeşte exclusiv menţinerea titularului acestuia la sistemul de securitate socială (asigurare pentru pensie, accidente de muncă şi boli profesionale,asigurări sociale de sănătate, prestaţii familiale) din statul de trimitere (statul de care aparţine instituţia care a emis respectivul document), lipsa acestuia nefiind de natură a împiedica desfăşurarea de activităţi profesionale pe teritoriul altui stat membru, într-un astfel de caz devenind aplicabilă regula generală în domeniu – cea a asigurării conform legislaţiei locului de desfăşurare a activităţii.
  • Documentul portabil U1 certifică perioadele de asigurare care vor fi luate în considerare pentru acordarea prestaţiilor de şomaj (înlocuieste E 301 în circuitul instituţie-client-instituţie).
  • Documentul portabil U2 certifică perioada în care un şomer îşi menţine dreptul la prestaţii de şomaj atunci când îşi caută de lucru în alt stat membru (înlocuieşte parţial E 303 în circuitul instituţie – client – instituţie).
Documentul portabil U3 menţionează circumstanţele de natură să afecteze dreptul la prestaţii potrivit legislaţiei pe care o aplică instituţia care emite documentul (înlocuieşte parţial E 303 în circuitul instituţie – client – instituţie).

5.2. Documentele electronice structurate

Au fost elaborate pe baza identificării fluxurilor de informaţii care se realizează între instituţiile competente în aplicarea prevederilor noilor regulamente. Fiecarui flux identificat îi corespunde un document prin care se solicită informaţia şi un document prin care se transmite informaţia solicitată.

  • Formularele pentru detaşări în străinătate şi drepturi la prestaţii de sănătate şi de maternitate sunt eliberate de Casa Naţională de Pensii Publice (CNPP) şi de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), în funcţie de situaţie;
  • Formularele pentru calculul şi plata pensiilor sunt eliberate de Casele Judeţene de Pensii respectiv Casa de Pensii a Muncipiului Bucureşti (CJP/CPMB) după caz;
  • Formularele pentru dreptul la prestaţii de şomaj sunt eliberate de Agenţiile Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) respectiv a Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti, după caz.
  • Formularele pentru diverse prestaţii familiale sunt eliberate, în funcţie de conţinut, de Agenţiile Judeţene/Municipală pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, de Serviciile de evidenţă a persoanelor din cadrul primăriilor, de unităţile şcolare unde învaţă copiii lucrătorului, de Direcţia Judeţeană/ Municipală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu